By being on the site, you consent to the processing of personal data and the use of cookies.
By being on the site, you consent to the processing of personal data and the use of cookies.
Europa își schimbă rapid modelul energetic. Reducerea dependenței de combustibilii fosili, dezvoltarea surselor regenerabile și folosirea mai eficientă a resurselor locale au devenit componente ale unei strategii care nu mai ține doar de protecția mediului, ci și de securitatea energetică și competitivitatea economică.
Pentru Republica Moldova, această transformare europeană reprezintă mai mult decât un obiectiv de integrare în piața UE. Este și o oportunitate de a construi un sistem energetic mai puțin dependent de importuri, valorificând resursele pe care țara le are deja: biomasa, producția agricolă, reziduurile din industrie și potențialul de producere a biocombustibililor.
De la Green Deal la securitate energetică
Una dintre lecțiile importante ale politicii energetice europene este că tranziția verde și securitatea energetică nu sunt obiective separate.
Prin Pactul Verde European și politicile dezvoltate ulterior, Uniunea Europeană a accelerat investițiile în energie regenerabilă tocmai pentru a reduce dependența de surse externe de energie. Directiva europeană privind energia regenerabilă a devenit unul dintre instrumentele centrale ale acestei politici.
Versiunea revizuită a directivei, cunoscută drept RED III, stabilește pentru 2030 o țintă obligatorie de cel puțin 42,5% energie regenerabilă în mixul energetic al UE, cu ambiția de a ajunge la 45%. Directiva consolidează în același timp obiectivele pentru transport, industrie, încălzire și răcire.
Mesajul este clar: energia regenerabilă nu mai este privită doar ca o alternativă ecologică. Ea devine o componentă a securității economice și energetice.
RED II și RED III: de ce contează pentru biocombustibili
Pentru sectorul biocombustibililor, evoluția legislației europene este deosebit de importantă.
RED II a introdus criterii clare privind sustenabilitatea biocombustibililor și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. În același timp, legislația europeană a început să diferențieze tot mai clar între biocombustibilii produși din culturi agricole și combustibilii avansați obținuți din deșeuri, reziduuri și alte materii prime eligibile.
Această abordare este importantă pentru Moldova, deoarece arată că dezvoltarea bioenergiei nu poate fi bazată doar pe ideea de „combustibil din materie organică”. Contează originea materiei prime, eficiența procesului, reducerea emisiilor și trasabilitatea.
RED revizuită consolidează aceste criterii și introduce cerințe mai stricte privind sustenabilitatea bioenergiei. Pentru transport, statele UE pot alege între o pondere de 29% energie regenerabilă în consumul final al transporturilor sau o reducere de 14,5% a intensității emisiilor. În același timp, există un obiectiv combinat de 5,5% pentru combustibili avansați și combustibili regenerabili de origine nebiologică.
Pentru Moldova, lecția este relevantă: dacă țara dorește să dezvolte bioenergia și biocombustibilii într-o perspectivă europeană, regulile de sustenabilitate trebuie integrate încă de la început în dezvoltarea sectorului.
Etanolul regenerabil – o soluție deja utilizată în Europa
Bioetanolul este unul dintre exemplele cele mai concrete de combustibil regenerabil utilizat în transport.
În Uniunea Europeană, etanolul regenerabil poate fi folosit în amestec cu benzina, iar politicile europene urmăresc creșterea ponderii combustibililor regenerabili în transport. Comisia Europeană subliniază că biocombustibilii pot contribui atât la reducerea emisiilor, cât și la securitatea aprovizionării cu energie și la dezvoltarea zonelor rurale.
Datele recente prezentate de industria europeană arată și evoluția tehnologică a sectorului. Potrivit ePURE, etanolul regenerabil produs în Europa a generat în 2025 o reducere medie certificată a emisiilor de gaze cu efect de seră de 81,6% comparativ cu combustibilii fosili.
Această evoluție este importantă pentru Moldova nu pentru că țara ar trebui să copieze mecanic modelul european, ci pentru că demonstrează că agricultura și energia pot fi integrate într-un lanț economic local.
Agricultura poate deveni parte a soluției energetice
Pentru o țară agricolă precum Republica Moldova, dezvoltarea bioenergiei poate avea un efect multiplu.
Materia primă poate genera valoare nu doar ca produs agricol, ci și prin procesare industrială și energetică. Într-un sistem bine organizat, agricultura poate alimenta industria de biocombustibili, iar industria poate furniza la rândul său produse secundare utile pentru sectorul zootehnic, agricultură sau alte ramuri economice.
Modelul european este relevant tocmai prin această integrare. Bio-rafinăriile producătoare de etanol pot genera simultan combustibil, furaje și alte produse, ceea ce permite utilizarea mai eficientă a materiei prime agricole.
ePURE descrie aceste instalații drept active strategice pentru securitatea energetică, securitatea alimentară și autonomia industrială a Europei.
Pentru Moldova, acest principiu poate însemna o trecere de la exportul de materie primă către dezvoltarea unor lanțuri de valoare locale.
Unde se află Moldova
Republica Moldova și-a asumat deja obiective ambițioase în domeniul energiei regenerabile.
Planul Național Integrat pentru Energie și Climă 2025–2030 stabilește cinci direcții majore: decarbonizarea, eficiența energetică, securitatea energetică, piața internă a energiei și cercetarea, inovarea și competitivitatea. Pentru 2030, țara și-a stabilit obiectivul de a ajunge la o pondere de 30% a energiei din surse regenerabile în consumul final de energie.
În același timp, Ministerul Energiei arată că în 2025, 24,5% din consumul final brut de energie electrică al Republicii Moldova a fost acoperit din surse regenerabile, iar în primele patru luni ale anului 2026 au fost instalate peste 63 MW de noi capacități electrice regenerabile, inclusiv capacități pe biogaz.
Așadar, tranziția energetică a început deja. Următoarea etapă este diversificarea surselor și integrarea lor într-un sistem energetic și economic coerent.
Ce lecții poate prelua Moldova din experiența europeană
Prima lecție este că energia regenerabilă trebuie privită ca infrastructură strategică, nu doar ca proiect de mediu.
A doua este că sustenabilitatea trebuie măsurată. Pentru biocombustibili nu este suficient să fie folosită o materie primă „verde”. Contează întregul ciclu de producție, consumul de energie, emisiile, trasabilitatea și modul în care este utilizat terenul agricol.
A treia lecție este integrarea agriculturii cu industria energetică. România și alte state europene au demonstrat că producția agricolă, procesarea și bioenergia pot funcționa într-un singur lanț economic.
A patra este necesitatea unui cadru legislativ predictibil. Investițiile în fabrici, instalații de cogenerare sau producția de biocombustibili necesită perioade lungi de recuperare. Fără reguli clare și stabile, capitalul privat va evita proiectele cu risc ridicat.
Trasabilitatea devine la fel de importantă ca producția
Europa merge tot mai mult spre un sistem în care originea și traseul combustibilului regenerabil trebuie demonstrate.
Un exemplu este Union Database, sistemul european de trasabilitate pentru combustibili regenerabili și carbon reciclat, care urmărește materia primă de la origine până la introducerea combustibilului pe piața europeană.
Pentru producătorii din Moldova care vor să fie conectați la piața europeană, aceasta este o direcție importantă.
Certificarea, trasabilitatea și demonstrarea reducerii emisiilor pot deveni avantaje competitive, nu doar obligații administrative.
Bioenergia poate însemna și independență economică
Unul dintre cele mai importante argumente pentru dezvoltarea bioenergiei este faptul că resursele sunt disponibile local.
Fiecare unitate de combustibil regenerabil produsă din materie primă locală poate însemna mai puțină dependență de importurile de combustibili fosili și mai multă valoare adăugată păstrată în economie.
În cazul etanolului, lanțul poate include producători agricoli, procesatori, transportatori, industria energetică și consumatorii finali.
Astfel, bioenergia nu trebuie privită doar prin prisma reducerii emisiilor. Ea poate deveni parte dintr-o strategie mai largă de dezvoltare rurală, industrializare și securitate energetică.
Moldova nu trebuie să copieze Europa. Trebuie să-și construiască propriul model
Experiența europeană oferă un cadru, nu o rețetă.
Republica Moldova are o structură economică diferită, o piață energetică mai mică și resurse financiare limitate. De aceea, prioritățile trebuie stabilite în funcție de resursele locale și de sectoarele în care investițiile pot genera cel mai mare efect economic.
Pentru bioenergie, direcția poate fi dezvoltarea unor lanțuri integrate: materie primă agricolă, procesare, producție de energie sau biocombustibil, valorificarea produselor secundare și reinvestirea valorii adăugate în economia locală.
Aceasta este, de fapt, una dintre cele mai importante lecții ale Green Deal: tranziția energetică nu înseamnă doar schimbarea sursei de energie. Înseamnă schimbarea modului în care sunt conectate agricultura, industria, energia și economia.
Pentru Republica Moldova, bioenergia poate deveni astfel nu doar o componentă a tranziției verzi, ci și una dintre piesele unei strategii de independență energetică și competitivitate economică.
Europe is rapidly changing its energy model. Reducing reliance on fossil fuels, developing renewable sources, and making more efficient use of local resources have become key components of a strategy that is no longer just about environmental protection, but also about energy security and economic competitiveness.
For the Republic of Moldova, this European transformation represents more than just an integration goal into the EU market. It is also an opportunity to build an energy system that is less dependent on imports, leveraging resources the country already possesses: biomass, agricultural production, industrial waste, and biofuel production potential.
One of the vital lessons of European energy policy is that the green transition and energy security are not separate goals.
Through the European Green Deal and subsequent policies, the European Union has accelerated investment in renewable energy precisely to reduce dependency on external energy sources. The European Renewable Energy Directive has become one of the central tools of this policy.
The revised version of the directive, known as RED III, sets a binding target of at least 42.5% renewable energy in the EU’s energy mix by 2030, with the ambition to reach 45%. At the same time, the directive strengthens targets for transport, industry, heating, and cooling.
The message is clear: renewable energy is no longer viewed merely as an eco-friendly alternative. It is becoming a core component of economic and energy security.
For the biofuel sector, the evolution of European legislation is particularly important.
RED II introduced clear criteria regarding biofuel sustainability and the reduction of greenhouse gas emissions. Concurrently, European legislation began to distinguish more clearly between biofuels produced from food crops and advanced fuels derived from waste, residues, and other eligible feedstocks.
This approach is crucial for Moldova, as it demonstrates that bioenergy development cannot be based solely on the general concept of “fuel from organic matter.” What matters is the origin of the raw material, process efficiency, emissions reduction, and traceability.
The revised RED reinforces these criteria and introduces stricter requirements for bioenergy sustainability. For transport, EU member states can choose between a 29% share of renewable energy in final transport consumption or a 14.5% reduction in greenhouse gas intensity. Furthermore, there is a combined target of 5.5% for advanced biofuels and renewable fuels of non-biological origin.
For Moldova, the lesson is clear: if the country wishes to develop bioenergy and biofuels within a European framework, sustainability rules must be integrated into the sector’s development right from the start.
Renewable ethanol is one of the most tangible examples of renewable fuel used in transport.
In the European Union, renewable ethanol can be blended with petrol, and European policies aim to increase the share of renewable fuels in transport. The European Commission highlights that biofuels can contribute both to reducing emissions and to security of energy supply, as well as rural development.
Recent data presented by the European industry also illustrates the sector’s technological progress. According to ePURE, renewable ethanol produced in Europe in 2025 achieved a certified average greenhouse gas emissions reduction of 81.6% compared to fossil fuels.
This development is relevant for Moldova not because the country should mechanically copy the European model, but because it proves that agriculture and energy can be seamlessly integrated into a local economic value chain.
For an agricultural country like the Republic of Moldova, the development of bioenergy can deliver a multiplier effect.
Raw materials can generate value not only as agricultural products, but also through industrial processing and energy generation. In a well-structured system, agriculture can feed the biofuel industry, and industry, in turn, can supply useful by-products to the livestock sector, farming, or other economic branches.
The European model is relevant precisely because of this integration. Bio-refineries producing ethanol can simultaneously generate fuel, animal feed, and other products, enabling a more efficient use of agricultural feedstocks.
ePURE describes these facilities as strategic assets for Europe’s energy security, food security, and industrial autonomy.
For Moldova, this principle could mark a shift from exporting raw materials toward building local value chains.
The Republic of Moldova has already set ambitious goals in the field of renewable energy.
The Integrated National Energy and Climate Plan 2025–2030 outlines five major pillars: decarbonisation, energy efficiency, energy security, the internal energy market, and research, innovation, and competitiveness. By 2030, the country aims to reach a 30% share of renewable energy in gross final energy consumption.
At the same time, the Ministry of Energy reports that in 2025, 24.5% of Moldova’s gross final electricity consumption was covered by renewable sources, and in the first four months of 2026, over 63 MW of new renewable electricity capacities were installed, including biogas capacities.
Thus, the energy transition is already underway. The next stage involves diversifying sources and integrating them into a coherent economic and energy system.
Europe is moving increasingly toward a framework where the origin and supply path of renewable fuels must be fully proven.
One example is the Union Database, the European traceability system for renewable fuels and recycled carbon, which tracks feedstocks from their point of origin to the fuel’s entry into the European market.
For Moldovan producers looking to connect to the European market, this is a critical direction. Certification, traceability, and proving emissions reductions will become competitive advantages rather than mere administrative burdens.
One of the most compelling arguments for bioenergy development is that the resources are locally available.
Every unit of renewable fuel produced from local feedstock means less dependency on imported fossil fuels and more added value retained in the local economy.
In the case of ethanol, the supply chain can link farmers, processors, transporters, the energy sector, and end consumers.
Hence, bioenergy should not be viewed solely through the lens of emissions reduction. It can become a core element of a broader strategy for rural development, industrialisation, and energy security.
European experience provides a framework, not a rigid recipe.
The Republic of Moldova has a different economic structure, a smaller energy market, and limited financial resources. Therefore, priorities must be set based on local resources and sectors where investments can yield the maximum economic impact.
For bioenergy, the path forward lies in developing integrated chains: agricultural feedstock, processing, energy or biofuel production, utilization of by-products, and reinvesting added value into the local economy.
This is, in fact, one of the most vital lessons of the Green Deal: the energy transition is not just about changing the source of energy. It is about transforming how agriculture, industry, energy, and the economy interconnect.
For the Republic of Moldova, bioenergy can thus become not only a component of the green transition, but also a cornerstone of a long-term strategy for energy independence and economic competitiveness.
